Am înțeles rapid cine-s și ce vreau să fac
Și am înțeles, consider eu, ce înseamnă rap, de fapt
Am înțeles: să dai la MIC necesită ceva de zis
De-aia, îmi bag p***a în tot ce scrii și ai scris
N-am nici bani, nici p****, cu care să mă laud
Și tre’ să mă descurc, cum pot, cu căcatul ăsta de sound
Dar am ceva de zis, și-un fapt de necontrazis
Nu ca la alții, care parcă toate piesele sunt bis
Totul stă în mesajul pe care vrei să-l transmiți
După ce te ascultă lumea, să le intre ceva-n minți
Să asculți, nu doar s-auzi, muzica tre să o simți
Eu zic ce vreau să zic, mi se rupe dacă n-anunți
MIC-u’ nu-i pentru oricine
Poate nu-i nici pentru mine
Dar cu atâtea glume proaste-n rap, nu mă fac de rușine
Nu vreau să scot reziduuri fonice, la modul Taraf
Eu vreau să-mi inspir generația, că și-așa e praf
Nu-i suficient să vorbești, pentru a spune ceva
Dar n-ai cum să înțelegi, când cânți că fuți gagica altuia
Nu mă ridica-n slăvi, dar nici nu mă subestima
Că poate pot face mai mult, decât concepe mintea ta
N-am povești gangsta de zis, anturaj periculos
Că n-am trăit printre golani, în ceva ghetou jegos
Și-mi bag p***a în oricine își trage masca de gangsta
Azi orice născut pe cur amenință că-ți crapă țeasta
Nu vreau stadioane pline, nu vreau milioane de fani
Vreau să cânt într-o bodegă, pentru vreo 30 de golani
Și am să rămân la fel de învechit, că nu-i vorba de bani
E vorba de-a spune ceva, nu doar de a vorbi în van
La cum sunam acum un an, mă făcea orice afon
Și, până de curând, trăgeam piesele pe telefon
Dar nu îmi plâng de milă, nici nu meritam mai mult
Că tot ce am scos până acum, frate, mi-e scârbă să ascult
De-aia, auzi acum? Taci dracu’, a evoluat
Are flow, are versuri, nu mai e chiar de căcat
Și e păcat, că e călcat în picioare de orice terminat
Cu același sound commercial și același subiect neschimbat
Dar n-ai ce-i face, frate, asta cere publicul
Că la noi, să ai succes, tre’ să manelizat rap-ul
Ce dacă ți-l golește? Măcar îți mișcă capul
Gândind așa, ne mai mirăm că ne ducem dracu’?
Eu rămân același eu, să fac ce și cum îmi place
De la distanță, prin vorbe, se împart capace
Nu caut inspirație-n prafuri, pastile sau ace
N-am nevoie să fiu spart, ca să știu cum se face
Nu sunt eu mare, îmi zic, și poate nici nu voi fi
Dar nu m-opresc din a vorbi, ca voi, din a gândi
Și-acum îmi poți reproșa că, de fapt, n-am zis nimic
Și că am luat sample-ul de la Immortal Technique
Sensul versurilor
Piesa este o declarație de intenție a artistului, care își critică trecutul muzical și scena rap actuală, pledând pentru autenticitate și mesaj în muzică. El își asumă evoluția și refuză compromisurile comerciale, preferând să rămână fidel propriilor valori.