Vânt de vară
Du-mă, du-mă, vânt de seară
Unde am iubit întâia oară
Du-mă pe aripi purtată
Unde am iubit eu odată
Și acolo să mă lași,
Și acolo tu să mă lași
Și acolo să-mi faci casă
Să-mi aduci iubitul meu la masă.
Vântule, ia-mă cu tine
Zborul sufletul să mi-l aline
Da-mi, vântule, aripi mie
Să trec peste dealuri și câmpie
Să mă duc unde mi-e dor
Du-mă, vântule, du-mă-n zbor
Și pe dealuri să mă sui
C-am venit iubitului să-i spui
(partea instrumentală)
Du-mă, vânt pe-nserat
Pe poteci, pe unde am umblat
Du-mi sufletul la izvoare
Fă-mi gând la iubitul meu cărare
Spală-mă, izvor de dor
Izvoraș, mi-l spală-mă de dor
Du-mă, vânt cald liniștit
Du-mă, du-mă la al meu iubit!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund al unei persoane pentru o iubire trecută, folosind elemente ale naturii (vânt, izvor) ca mijloace de a ajunge la persoana iubită. Călătoria este atât fizică, cât și spirituală, sufletul fiind purtat de dorința de a se reîntâlni cu iubirea pierdută.