Și dacă strig, mă aude cineva?
Zâmbetele mele vor plânge-n lipsa ta
Și dacă tu mi-ai luat și inima,
Cum de mă tot doare când nu mai e a mea?
Și dacă strig, mă aude cineva?
Zâmbetele mele vor plânge-n lipsa ta
Și dacă tu mi-ai luat și inima,
Cum de mă tot doare când nu mai e a mea?
Nu vedeam ce poate fi mai bine,
Totuși parcă tot lipsea ceva,
Chiar și atunci când erai lângă mine,
Totuși parcă tot lipsea ceva.
M-ai lăsat să cred că-i vina mea,
A mea… a mea…
Și dacă strig, mă aude cineva?
Zâmbetele mele vor plânge-n lipsa ta
Și dacă tu mi-ai luat și inima,
Cum de mă tot doare când nu mai e a mea?
Și dacă strig, mă aude cineva?
Zâmbetele mele vor plânge-n lipsa ta
Și dacă tu mi-ai luat și inima,
Cum de mă tot doare când nu mai e a mea?
Atunci când îmi doream să-mi fii aproape,
Ochii tăi priveau altundeva,
Gândurile te duceau departe,
Departe către un nou altcineva.
Ce-am făcut să merit lipsa ta?
A ta… a ta…
Și dacă strig, mă aude cineva?
Zâmbetele mele vor plânge-n lipsa ta
Și dacă tu mi-ai luat și inima,
Cum de mă tot doare când nu mai e a mea?
Îți mai aduci aminte prima oară?
Eram doar doi copii ce se iubeau
Acum e doar un gol în care totul pare o-nscenare a ta.
Și dacă strig, mă aude cineva?
Zâmbetele mele vor plânge-n lipsa ta
Și dacă tu mi-ai luat și inima,
Cum de mă tot doare când nu mai e a mea?
Zâmbetele mele vor plânge-n lipsa ta
Cum de mă tot doare când nu mai e a mea?
Zâmbetele mele vor plânge-n lipsa ta
Cum de mă tot doare când nu mai e a mea?
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și confuzia resimțite după o despărțire. Naratorul se întreabă de ce suferă încă și își amintește cu nostalgie de vremurile bune, simțindu-se abandonat și neînțeles.