Frunza legănată-n vânt
Nu mă întreba de ce plâng
Că io plâng când văd că nu-i
Norocu’ la vremea lui.
Mi-o fost viața fraie-n rouă
Și amu-i tăiată-n două
Pe de-o parte îmbobocită
Pe alta neagră și cernită.
Ieri aveam Doamne de toate
Azi am numa jumătate
Jumătatea de pahar
Numa cu dor și amar.
N-am știut nici n-am gândit
Că toate-or avea sfârșit
Nu știam nu bănuiam
Ce am azi, mâine să n-am.
Noroace te-aștept de-o viață
Numa-mpic mi-ai fost în față
Arde-te focu de bine
Greu-i drumu până la tine
De nu-l poate ajunge nimeni.
De amu nu te-oi mai căuta
Și nu te-oi mai aștepta
Și nu te-oi mai aștepta..
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de melancolie și deznădejde față de viață și lipsa de noroc. Vorbitorul reflectă asupra pierderilor și a așteptărilor neîmplinite, simțind că viața a fost dură și plină de amar.