Anunțuri bizare și mașini în rând,
Paveze și stâlpi de beton,
Femei ușoare, aerul vibrând,
Reclame-n lumini de neon.
Ziarul de seară și calmul perfid,
Cerșetorii lipsiți de noroc,
Prețuri ce zboară, un carnet de partid,
Cântăreți din loc în loc.
Bridge..
Excursii în rai, dolarul în flux,
Electrice șoapte de-amor,
Un concert de nai, limuzine de lux,
Urmăriri și instituția lor.
Înserare în gri, un poet conformist,
Ce-și pierde cumpătul său,
Cadență kaki, cetățean optimist
Și nevoia mea: de zâmbetul tău.
Refren:
Și dacă-n toate astea nu m-oi regăsi,
Și dacă nu e ăsta, drumul meu de-a fi,
La voi mă voi întoarce sigur într-o zi,
O voi, câmpuri aurii!
O voi, câmpuri aurii!.
Furnicar meschin, copii rătăciți,
Statuile ca un deșeu,
Oraș manechin cu pașii grăbiți
Și lacrimi pe zâmbetul meu.
Baletul mecanic și-un pictor nebun,
Biserici ce-așteaptă căinți,
Râsul organic, un balon de săpun
Și-o voce șoptind: fiți cuminți!.
Refren
Și dacă-n toate astea nu m-oi regăsi,
Și daca nu e ăsta drumul meu de-a fi,
La voi mă voi întoarce, sigur într-o zi,
O voi, câmpuri aurii!
O voi, câmpuri aurii!.
O, voi, câmpuri aurii!
O, voi, câmpuri aurii!
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de alienare în mediul urban, cu o dorință puternică de a se întoarce la un loc idilic, reprezentat de "câmpurile aurii". Este o căutare a sensului și a apartenenței într-o lume modernă, adesea dezumanizantă.