Vorbește, ascultându-i glasul,
De mult nu mai consultă ceasul.
Auditorii, albi ca varul,
I-au pus pe masă calendarul.
Sensul versurilor
Piesa descrie un conferențiar care vorbește mult, ignorând timpul, în timp ce auditoriul său devine din ce în ce mai plictisit. Calendarul pus pe masă este un semn subtil al dorinței auditoriului ca discursul să se termine.