O gâscă tinerică
Și foarte frumușică
Ce înota alene, pierdută, visătoare
Sub razele senine.. pe-o baltă oarecare,
Trezită fu, din vise, de-un pește plin de grații
Ce se porni să-i facă, din unde, declarații.
Îi spuse c-o adoră, că inima-i o rană
Și dacă nu-l iubește, să-i dea măcar o pană,
Așa, ca amintire..
Iar gâsca-nduioșată și plină de simțire
Alese una mare pentru îndrăgostit,
Care plecă. Dar iată un alt nefericit
Îi luă degrabă locul și cu o voce stinsă
Își declară iubirea eternă și aprinsă.
O, fără dânsa, viața îi pare un coșmar
Cu chip de gospodină ce-l frige pe grătar!
Și dacă nu își bagă de bunăvoie capul
În undiță, o face pentru că el, săracul,
Mai are o speranță, poate că una vană,
Să-i dea și lui o pană..
La scurte intervale
Veniră după-aceea să-i cânte osanale,
O știucă ruginie și plină de prestanță,
Un crap puțin cam veșted (convins celibatar),
Ba chiar și un țipar.
Și toți doreau o pană, iar ea le da voioasă,
Adânc impresionată că e așa frumoasă.
Nici nu gândea, sărmana, că este-mbrobodită,
Că mai la urma urmei, de fapt, e jumulită.
Când a băgat de seamă ce rău s-a maltratat,
Fu prea târziu și gâsca în lac s-a înecat.
MORALA
I-a șoptit-o un rac, mișcându-și cleștii:
– Când știi că ești o gâscă, nu te-ncurca cu peștii!
Sensul versurilor
O gâscă naivă este măgulită de atenția peștilor, care o curtează doar pentru a obține pene. Ea nu realizează că este exploatată până când este prea târziu, iar naivitatea o costă viața. Morala subliniază importanța de a-ți cunoaște valoarea și de a evita anturajul nepotrivit.