În spatele templului e-un coteț de găini, câțiva saci cu mălai,
marmură pentru zeii de-ocazie,
o tigaie încinsă,
vestalele sporovăiesc în pauză ca dizeozele,
fac gargară cu ceai,
temătoare de razie
și-au pus pozele
pe condicuță pretinsă.
Imperiul suferă pe undeva prin păduri,
îl dor barbarii cu limfa lor slobodă,
nu-i voie să bei, nu-i voie să-njuri,
hai, pitulează-te-n lobodă.
Isus stă în pântecul maicii sale, nebun,
ascultă discuri cu Pink Floyd și plânge,
se-amână, desigur, spectacolul de Crăciun,
magii s-au înscris în ajun
la donatorii de sânge.
Sensul versurilor
Piesa prezintă o viziune cinică asupra Crăciunului, amestecând elemente religioase cu imagini ale decăderii și ale absurdului. Nașterea lui Isus este juxtapusă cu realități dure și cu o critică a ipocriziei sociale, sugerând o pierdere a sensului originar al sărbătorii.