Ai grijă să nu faci și tu explozie
(din înger n-a rămas nici măcar o schijă)
calcă pe vârful plopilor cu grijă
să nu verși șurubul cu ambrozie.
Sunt zei abandonați ca puii mâtii
prin gropile cerești scâncind de sete,
sunt arhitecții Domnului, în cete,
ce-au lins pe urma lui dâra tăriei.
Tu voiajor al stărilor de transă
ai grijă de căminul de bătrâni,
minte-i c-au fost eroi și c-au fost buni
și că mai au acolo jos o șansă
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de deziluzie și decădere, în care chiar și zeii sunt abandonați. Îndeamnă la grijă și compasiune față de cei uitați, oferindu-le o iluzie de speranță.