Tu ești altfel făcută decât mine. Tu mă înspăimânți.
Tu ești un monstru. Mi-e frică de tine.
Ai lucruri pe care eu nu le am. Ai sâni, de pildă,
Ai tupeu.
Ai o grămadă de rochii, ai rude cu grade universitare.
Și, doamne, cum îți picură părul până pe șale
Ca un camion Fructexport, fantomatic și moale
Care ar trece pe Dorobanți.
Și ai șolduri, și ai pandalii, ai amanți…
Inconștientul tău trebuie să fie așa uriaș
Încât ar putea să reducă el singur diferența dintre sat și oraș,
Să pună capăt valului de violență și p***e
Cu doar un gest, sau o alifie.
Nu, dacă tu ai fi un film documentar despre valențele elementelor chimice
Iar eu o tablă pe-un acoperiș de siloz
Tot n-am fi fost așa de străini
În realitatea cu atenee, caberneturi, mașini.
Tremur când mă atingi. Mi se face rău când îți aud vocea la telefon.
De ce trebuie să existe o ființă ca tine?
Și
303a
De ce trebuie acum să nu mai existe?
Bestie, pistruiato și fufo,
Feregea peste maxilare de tinichea,
Gașco.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de alienare și invidie față de o persoană percepută ca fiind superioară și înfricoșătoare. Vorbitorul se simte inferior și copleșit de prezența acestei persoane, oscilând între fascinație și repulsie.