Într-o zi chiuveta căzu în dragoste
iubi o mică stea galbenă din colțul geamului de la bucătărie
se confesă mușamalei și borcanului de muștar
se plânse tacâmurilor ude.
În altă zi chiuveta își mărturisi dragostea:
–Stea mică, nu scânteia peste fabrica de pâine și moara Dâmbovița
da-te jos, căci ele nu au nevoie de tine
ele au la subsol centrale electrice și sunt pline de becuri
te risipești punându-ți auriul pe acoperișuri
și paratrăznete.
Stea mică, nichelul meu te dorește, sifonul meu a bolborosit
tot felul de cântece pentru tine, cum se pricepe și el
vasele cu resturi de conservă de pește
te-au și îndrăgit.
Vino, și ai să scânteiezi toată noaptea deasupra regatului de linoleum
crăiasa a gândacilor de bucătărie.
Dar, vai!
Steaua galbenă nu a răspuns acestei chemări
căci ea iubea o strecurătoare de supă
din casa unui contabil din Pomerania
și noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi.
Așa că într-un târziu chiuveta începu să-și pună întrebări cu privire
la sensul existenței și la obiectivitatea ei
și într-un foarte târziu îi făcu o propunere mușamalei.
.. cândva în jocul dragostei m-am implicat și eu,
eu, gaura din perdea, care v-am spus această poveste.
Am iubit o superbă Dacie crem pe care nu am văzut-o decât o dată..
Dar, ce să mai vorbim, acum am copii preșcolari
și tot ce a fost mi se pare un vis.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema dragostei neîmpărtășite prin personificarea unor obiecte banale. Chiuveta, îndrăgostită de o stea, se confruntă cu respingerea și ajunge să mediteze asupra sensului vieții, reflectând asupra efemerității sentimentelor și a trecerii timpului.