Grăbește-te, iubito, hai fii gata
Mașina timpului ne-așteaptă-n zori
Azi străbătând dimensiunea patra
Vom fi o clipă doi nemuritori.
Bătrânul velt cu fața gânditoare
Va fi șoferul acestui mare vis
Și tu, cea mai frumoasă călătoare
Prin timpul ce părea pe veci închis.
Refren:
Sunt stele cu priviri distrate
Se joacă piesa în trei acte
Să urmărim cu ochii mari
Pe partea de eternitate.
Pe care tineri am primit-o
La piept s-o strângem azi, iubito
Ca doi avari.
Priveste colo-n jos pe scena mare
Doi inși ce seamănă la timpul lui
Pornesc din actul întâi la întâmplare
Și-acum se întâlnesc în actul doi
Ce bine-ți șade-n rochia subțire
Pe care vara o purtai cândva
Și eu ca un școlar pe post de mire
Ia uite cum mă agit în preajma ta.
Refren:
Sunt stele cu priviri distrate
Se joacă piesa în trei acte
Să urmărim cu ochii mari
Pe partea de eternitate.
Pe care tineri am primit-o
La piept s-o strângem azi, iubito
Ca doi avari.
Solo…
Mașina trece ca un vis prin vară
Și avea ochi verzi cum peste ochii mei
O frunză galbenă ușor coboară
Plutind de undeva din actul trei
Nu te-ntrista, frumoasă călătoare
De frunza ce-a căzut între noi doi
Aș ști prea bine, ești nemuritoare
Șofer, fii bun și haide înapoi.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie nostalgică în timp alături de persoana iubită, explorând amintiri și eternitatea dragostei. Mașina timpului devine un simbol al evadării din realitate și al trăirii intense a momentelor prețioase.