Am stat o clipă-n loc să ascult
Ce freamăt lung se aude
Doar vântul apa scutură
Din ramurile ude.
Și pașii mei foșneau ușor
Pe frunzele cărării
Mergeam în noapte tremurând
De chinul așteptării.
La stânga codru-ntunecat
Grădina-n mâna dreaptă
Și-n fund o casă printre plopi
Iubita-n prag m-așteaptă.
Așa țin minte ca acum
Când ne chemam prin șoapte
Prelung departe a țipat
O pasăre de noapte.
Refren: Mi se părea când ascultam
Copacii mari din fața
Că dușmani răi și nevăzuți
Vor să mi-o ia din brațe
Și-atunci bolnav o sărutam
Pe ochii mari, pe tâmple
Și-n taină parcă așteptam
Un rău să mi se-ntâmple.
În zori de zi ne-am despărțit
Cântau în sat cocoșii
Iar norii de la răsărit
Pluteau în flăcări roșii.
Acum sunt singur și târziu
Iubita mi-e departe
Ma arde-n suflet dorul viu
Și zilele-mi sunt moarte.
Refren: Mi se părea când ascultam
Copacii mari din fața
Că dușmani răi și nevăzuți
Vor să mi-o ia din brațe
Și-atunci bolnav o sărutam
Pe ochii mari, pe tâmple
Și-n taină parcă așteptam
Un rău să mi se-ntâmple.
Am stat o clipă-n loc să ascult
Ce freamăt lung se aude
Doar vântul apa scutură
Din ramurile ude
Sensul versurilor
Piesa descrie o amintire puternică a unei iubiri pierdute, evocând sentimente de dor și melancolie. Naratorul își amintește de momentele petrecute cu iubita sa, dar și de presimțirea unui rău iminent, iar acum, singurătatea și dorul îl copleșesc.