De pe muntele înalt
Am un cântec de cântat
Să se-audă-n depărtare
De la munte pân’ la mare,
Să se-audă-n orice prag
Că eu cânt de cin’ mi-i drag,
Mi-i drag de tot ce-i drept:
De partidul înțelept.
Zboară cântul peste brazi
Din Vaslui până-n Bicaz
Și de-acolo-mbracă roată
În lumină țara toată,
Zboară cântul peste plai
Înflorit ca-n luna mai
Să ducă partidului
Mulțumirea omului,
Vreau să cânt de țara toată
Că-i mănoasă și bogată,
Frumoasă ți-i astăzi glia,
Mândră țară, România!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă un patriotism fervent și o admirație pentru frumusețea țării, legând aceste sentimente de un entuziasm pentru partidul politic conducător. Natura și geografia României sunt evocate ca simboluri ale măreției naționale.