Pe o culme tristă doarme
Și ceru-i plin de stele,
Patru plopi mi-ascund în umbră
Casa mândrii mele,
Intru-n curte și privesc,
Casa-i în partea dreaptă,
Dar deodată că zăresc
Cum mândra-n prag m-așteaptă.
Toți dușmanii au crăpat
De necaz și ură,
Dar eu cu mândra stau de vorbă
În casă gură-n gură
Pân’ s-a luminat de ziua
Și-au cântat cocoșii,
Soarele la răsărit
Ardea-n flăcări roșii.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o reîntoarcere nostalgică la casa iubitei, într-un cadru natural liniștit. Depășirea obstacolelor și bucuria revederii sunt temele centrale, culminând cu un moment intim și pașnic.