Pe câmpul cu florile
Paște badea oile,
El le paște și tot cântă
Și de dorul mândrei uită,
Le paște de-un an și-o vară
Și-o uitat de-o Mărioară,
Bade, bade și iar bade
Ce bătaie ți se cade.
Tot mi-ai zis că m-ai lua
Când o rugini frunza,
„Atunci ne-om lua, Mărie,
Când s-o coace poama-n vie!”
Frunza-n pom s-o veștejit
Pe la noi n-ai mai venit,
Poama-n vie s-o uscat
Și tu, bade, nu m-ai luat.
Frunzuliță mărgărit,
Bade, vreau să mă mărit
Ca să am și eu o casă
Și să am copii la masă,
Să am casă și grădină,
Să fiu bună gospodină
Și să știe lumea toată
Că sunt și eu măritată.
Sensul versurilor
O fată își amintește de promisiunile unui băiat de a se căsători cu ea, dar timpul a trecut și el nu s-a ținut de cuvânt. Acum, ea își exprimă dorința de a se căsători și de a-și întemeia o familie.