Pădurare, om cu bani,
Ia spune, bre, câți ani ai,
Ce mănânci și cum trăiești
De nu-mbătrânești,
Știu că-ți place pădurea,
Dar cum stai cu dragostea,
Ai obrazul bujorel
Suflet tinerel.
Refren:
Pădurare, buze dulci,
Când după vânat te duci
Urmărești doar căprioare
În două picioare.
Fir-ai să fii, pădurare,
Umbli cu pușca-n spinare
Zile-ntregi te-am căutat
De tine n-am dat,
Cât îi pădurea de mare
Am peste căprioare
Și le-am întrebat să-mi spună
Unde ești de-o lună.
Refren:
Pădurare, buze dulci,
Când după vânat te duci
Urmărești doar căprioare
În două picioare.
Pădurare, spune, spune,
Nu ți-e frică în pădure,
Vara este iarbă moale,
Iarna faci cărare
Cu tine de m-ai lua
Niciun urs nu te-ar mânca,
N-ai mai vedea căprioare
În două picioare.
Refren:
Pădurare, buze dulci,
Când după vânat te duci
Urmărești doar căprioare
În două picioare,
Ce măicuță ai avut
De-așa mândru te-o făcut
Că nu pot dormi noaptea
Din cauza ta?!
Sensul versurilor
Cântec popular despre un pădurar chipeș, admirat de o persoană care îl caută prin pădure. Versurile sunt jucăușe și pline de umor, sugerând o atracție romantică.