Frunzuliță-a murele,
Măi bădiță, puiule,
Unde-ți sunt cărările
Să-ți aduc dorurile?
Și-am rugat luna-ntr-o noapte
Dorurile să le poarte,
Dar trecând pe lângă-un nor
Mi-a ascuns în el un dor.
Și-am să-l rog pe mândru soare,
Sus, pe-o rază arzătoare
Dorul să mi-l poarte-o zi,
Frică mi-e că l-o topi.
Și-am să vin eu, puiule,
Să-ți aduc dorurile,
Ți-oi găsi cărările
Străbătând pădurile,
Mi-oi face drumuri prin ele,
Drumuri lungi cu doruri grele.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei persoane față de persoana iubită. Natura este personificată și rugată să ajute la transmiterea acestui dor, dar temerile legate de pierderea lui persistă. În final, se promite că dorul va fi adus personal, străbătând orice obstacol.