Supărată cum sunt eu
N-are Bunul Dumnezeu,
Supărată ca pe mine
N-are Dumnezeu în lume.
De străin ce sunt pe lume
Nici frunza nu-mi poate spune,
Nici frunza, nici dorul meu,
Nici chiar Bunul Dumnezeu.
Inima în mine plânge
Dorul badii mă ajunge,
Dorul de la badea-al meu
Nu-l știe nici Dumnezeu.
Cine zice că mi-e bine
Mută-și casa lângă mine
Să vadă binele meu,
Să trăiască traiul meu,
Să știe și Dumnezeu
Câte-am pătimit și eu.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o stare profundă de supărare și dor, accentuată de sentimentul de singurătate și de neînțelegere. Persoana se simte atât de copleșită de suferință încât nici divinitatea nu pare să-i poată alina durerea. Versurile subliniază intensitatea emoțiilor și greutatea traiului.