Foaie verde mărăcine,
Nu știu, mamă, ce-i cu mine,
M-am uscat ca frunza-n vie
Și ca iarba pe câmpie,
Și nimenea nu mă știe.
Dar de ce nu m-aș usca
Dacă n-am pe nimenea
Să-mi dea apă cu cana
Să-mi răcoresc inima
Seara și dimineața.
N-am avut noroc de mic,
Nici acum că sunt voinic,
Că, Doamne, norocul meu
L-au băut boii-n părău
Până mor îmi pare rău.
Cine are noroc, are,
Pune piatră și răsăre,
Am semănat busuioc
Și n-a răsărit deloc,
Și n-a răsărit deloc,
Am semănat viorele
Și-au răsărit pietricele,
Vai de păcatele mele!
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de nefericire și ghinion. Vorbitorul se simte uscat și ignorat, lamentându-se că nu are noroc în viață și că eforturile sale sunt zadarnice.