Mă dusei s-ascult în luncă
Lăutarii cum mai cântă,
Cum cântă viorile
Ca privighetorile.
Și țambalul cântă, cântă
De răsună-ntreaga luncă
Și cu glasul lui de strune
Parcă tuturor le-ar spune.
Iar un fluieraș de soc
Cântă și el cu mult foc,
Cântă hore, cântă sârbe
Toată lumea să-l asculte.
Supărat e contrabasul
Că i-a cam răgușit glasul,
Dar îi zice-așa cum poate:
Când mai tare, când în șoapte.
Așa lăutarii cântă
La hora mare din luncă,
Joacă, joacă fetele
De saltă citricele,
Flăcăii joacă pe loc
Și bat pământul cu foc.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă idilică la o petrecere câmpenească, unde lăutarii încântă asistența cu muzica lor, invitând la dans și bucurie. Este o celebrare a tradițiilor și a frumuseții naturii.