Colo-n pădurice
E-un stejar umbros,
Bădița mă cheamă
Să stau la umbră jos:
– C-o-nverzit pădurea,
Cântă cucu-n ea,
Vino, mândruliță,
Și nu mai fii rea!.
– Eu nu vin, bădiță,
Că mă duc pe luncă
Să strâng tămâioară
Dor să nu m-ajungă,
Spune-i tu, pădure,
Că nu-l pot vedea
C-are ochi de mure
Și-mi ia liniștea.
– Vino, mândruliță,
Și nu mai fii rea,
Vin’ pe potecuță
Jos lângă vâlcea,
Ți-am făcut cunună
De flori din câmpie,
Vino, mândruliță,
Nimeni să nu știe!
Sensul versurilor
O tânără este curtată de un băiat, dar ea refuză întâlnirea, invocând dorința de a aduna tămâioară și spunând că ochii lui îi tulbură liniștea. Băiatul insistă, promițând o cunună de flori.