Când aud cucul cântând
Și mierlița șuierând
O iau peste deal oftând
Și de badea întrebând.
Și de jalea mea cea seacă
Toate crengile se-apleacă,
Și se-apleacă la pământ
Și mă-ntreabă de ce plâng.
De ce plâng, de ce oftez,
Ce-am pierdut și nu găsesc?
Am pierdut frunză de viță
Și pe badea meu Gheorghiță,
Am pierdut frunză de fag
Și pe badea meu cel drag.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea unei fete care și-a pierdut iubitul, Gheorghiță. Natura personificată pare să empatizeze cu suferința ei, amplificând sentimentul de pierdere și jale.