Dacă nu-i, și nu-i, și nu-i
Badea cu ochii căprui
Să mai vie pe la mine
Să vadă cât mi-i de bine
Și să-mi treacă peste prag
Să vadă cât mi-i de drag.
De când bădița s-a dus
Foc la inimă mi-a pus,
Că s-a dus bădiț-al meu
Sus pe muntele Ceahlău,
Taie lemne cu securea
Să-ntinerească pădurea.
Pădurea-i cu rămurele
Badea-i cu doruri de-a mele,
Pădurea-i cu brazi și fagi,
Badea-i cu ochii mei dragi,
De-ar veni badea pe lună
L-aș culca seara pe mână
Și dac-ar veni pe stele
L-aș culca-n brațele mele.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei fete pentru bădița ei, plecat departe. Ea își imaginează reîntâlnirea și își exprimă afecțiunea puternică, legând figura iubitului de frumusețea naturii.