Bade, floare de bujor,
Te aștept cu drag și dor,
Hai să-mi faci inimă bună
Noaptea când e lună plină,
Pe soare, pe nor,
Eu te-aștept cu dor.
Dragostea de-i dragoste,
Nu-i pe lume pacoste,
E o floare mândr-aleasă,
Când te prinde nu te lasă,
Te prinde cu dor,
Te lasă cu dor.
Când pe lume mai trăiesc
Dorul vreau să-l răsădesc
Prin poiene și grădini,
Prin păduri cu flori și pini,
Pe unde-oi călca
Crească dragostea.
Refren:
Măi dorule, dor,
Veșnic călător,
Noaptea mă petreci,
Ziua pe poteci,
Tu și dragostea
Sunteți viața mea,
De-aia tot mereu
Vouă v-aș cânta.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul și așteptarea iubirii, folosind imagini din natură pentru a ilustra sentimentele profunde. Dragostea și dorul sunt prezentate ca fiind esența vieții, motiv pentru care cântărețul dorește să le celebreze mereu.