Voi, voi, voi, copiii mei,
Cât v-am iubit eu pe voi,
V-am mângâiat, v-am iubit
Și de rele v-am ferit,
Copilașii mei,
N-am lăsat pe nimenea
Să vă umbrească viața,
Copilașii mei!.
Am muncit din zori în seară
Să vă fac viața ușoară
S-aveți, maică, masa plină
Și-n suflet s-aveți lumină,
Când știam că vreți ceva
Nu mai dormeam nici noaptea,
Copilașii mei,
Dacă voi ați lăcrimat
Eu am plâns și am oftat,
Copilașii mei!.
Și-au trecut ani după ani,
Voi, maică, v-ați făcut mari,
Ați ajuns în lume bine
Și crește inima-n mine,
Dar eu am îmbătrânit
Și parcă am obosit,
Copilașii mei,
Dar de-acasă de la noi
Mă rog, maică, pentru voi,
Copilașii mei,
Mă rog s-aveți sănătate
Ca să le faceți pe toate,
Copilașii mei,
Și când puteți, câteodată
Să mai treceți și pe-acasă,
Copilașii mei!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dragostea profundă a unei mame pentru copiii ei, sacrificiile făcute de-a lungul vieții pentru binele lor și dorința ca aceștia să fie fericiți și să nu uite de casă. Reflectă asupra trecerii timpului și asupra îmbătrânirii, dar și asupra bucuriei de a vedea copiii realizându-se.