Omule, străinule,
Tu cui spui dorurile,
Când te doare inima
Tu cui spui durerea ta?
Că n-ai frați și n-ai surori
Să plângi pe umărul lor
Să scapi inima de dor.
Neamul meu este neam mare
Am și veri și verișoare,
Când trec prin sat pe la noi
Din patru mi-e rudă doi,
Dar când am câte-un dor greu
Mi-l duc eu, nu neamul meu.
Dacă-n viață-ți merge rău
Nimeni nu e neamul tău,
De ți-e bine și ai bani
Din rude îți faci dușmani,
Lumea-i lume și nu poți
Să faci pe placul la toți,
Lasă lumea-n legea ei
Și fă-n viață tot ce vrei,
Lumea-i lume și nu poți
Să fii pe placul la toți,
Lasă lumea-n legea ei
Și fă-n viață tot ce vrei.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de singurătate și dezamăgire, subliniind că, în momentele dificile, omul este adesea singur cu propriile probleme, chiar și în mijlocul familiei sau a comunității. De asemenea, abordează ideea că succesul și bunăstarea pot atrage invidie și dușmănie.