Foaie verde de cicoare,
Mamă, inima mă doare
C-am avut un puișor
Și m-a lăsat cu mult dor.
Cântă cucul și mierla
De răsună pădurea,
Cântă sus pe-o rămurea
Și mă cheamă cu neica.
Cântă, mierlă, nu-nceta,
Să te-audă neicuța,
Să vină și el s-asculte,
Eu să-i dau guriță dulce,
Să rămână lângă mine,
Inimioara să-mi aline.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea unei femei după pierderea persoanei iubite. Natura devine un ecou al sentimentelor sale, iar chemarea către neica este o dorință de alinare și împăcare.