Cântă păsările seara
C-a venit iar primăvara
Și-nflorește toată țara,
Cântă-n codru mierlele,
Șopotesc izvoarele,
Eu cânt cu drag doinele,
Și-o să dea frunza de fag,
Doamne, cât îmi e de drag,
Mi-e drag cerul fără nori,
Câmpia plină de flori,
Soarele-o trimite
Raze mândre aurii,
Eu te-oi aștepta,
Neică, să vii,
Vântul care-adie
Murmură, neică, ușor,
Și-mi strecoară-n suflet
Numai dor.
De n-ar fi cucul pe lume
Nu i-ar sta codrului bine,
Nu i-ar sta codrului bine,
Dragoste de n-ar mai fi,
Omul dacă n-ar iubi
Noi degeaba am trăi,
Cine iubește și cântă
Nu-i este lumea urâtă,
Dragostea și cântecul
Îți alină sufletul,
Drag îmi este mie
Primăvara-n luna mai
Când e câmpul mândru
Ca un Rai
Să colind cu neica
Codrii și câmpiile
Și să-mi cânt cu drag
Cântecele.
Sensul versurilor
Piesa exprimă bucuria și melancolia generate de venirea primăverii și de sentimentul de dragoste. Natura este personificată și devine un cadru idilic pentru trăirea emoțiilor.