Foaie verde, foi de prun,
– Bună ziua, om bătrân!
De ce-ți curge lacrima,
De ce-ți plânge inima?
Nici nu vezi, nici nu auzi,
La nimeni nu mai răspunzi.
– Iartă-mă, copil străin,
C-am la inimă venin,
Am auzit trenu-n gară
Și-am ieșit pe ulicioară,
Am zis că-mi vine fata
Și mi-a săltat inima.
C-aștept, taică, de trei zile
Și fata mea nu mai vine,
Nici la sapă n-am plecat,
Numai pe drum m-am uitat,
I-am văruit camera
Și i-am pus și flori în ea.
Diminețile în zori
Îi schimb apa de la flori
Și mă rog la Dumnezeu
Să vină copilul meu,
Să-i văd pașii pe uliță
Pe unde-alerga desculță,
Când văd soarele c-apune
Plânge inimioara-n mine,
Încă o zi a trecut
Și fata mea n-a venit.
Sensul versurilor
Un bătrân așteaptă cu disperare întoarcerea fiicei sale, care nu a mai venit de trei zile. El își exprimă durerea și singurătatea, amintindu-și de vremurile când aceasta alerga desculță pe uliță.