[1. Mimi]
Șortu-i ba tata, da-ca niciodată
Că știe s-o facă să placă, o arată, nu pleacă, o bagă pe toată
Le taie din cracă la fraieri, să tacă!
Dau înc-o bucată curată, am urcat
Înc-o treaptă, la cotă înaltă, dau talpă
Beau apă, mă calcă pe nervi orice fată
E-o vacă ce fată încă o dată.
N-am lacăt la gură
Eu vin cu căldură și rup din armură, te las cu fisură
Am flow pe măsură, e fără uzură
E cu multă glazură
Nu-mi fac o frezură, eu nu sunt prăjit
Da’ sunt prăjitură, ba!
N-ai nicio postură
Poți să-mi porți ură, că mă doare-n p***a.
Eu sunt un deliciu, îți dau din oficiu, la orificiu
Dorm în ospiciu, vino cu briciu’, p***o
Îți dau de-ți sare sclipiciu’
Roade cariciu’, asta ți-e viciu’
Îți place cu biciu’, ești la serviciu
Fac un sacrificiu c-o f*t pe una și ma-ta-i indiciu, ma-ta-i indiciu!.
N-am niciun regret, sunt băiat înalt
Frumos și deștept, am trecut prin multe
Vreau să mai trec
Am rime grămadă, mai du-mi un palet
Nu mai am pagini, mai da-mi un caiet
Chiar mi se rupe de tot ce-i corect
Nu-i niciun joint care să-mi țină piept
Nu le mai dați, ba, la p***e carnet!.
[Ref. Exile]
Eu cu ai mei facem una, după facem alta
Mă doare fix în p***a d-ăștia ce doar stau degeaba
O ard exact așa cum sunt, despre ce vorbim?
Parcă aveam un G rezervă, oare pe unde o fi?.
[2. Mimi]
La-la microfon e Mimon
N-are breton, nu e bufon
Știi ce se-ntâmplă când cer un carton
Nu sunt Ion Creangă, sunt Mihai Pom.
Nu-ți băga nasu’, ține-l în castron
Nu joc pe zgură, eu stau pe gazon
Nu pot fi prost, am atâta ghinion
Strig după tine, că-s Louis Vuitton.
M****s pe salar, vreau să fac bani și să nu pot să-i car
Nu îmi permit să ajung boschetar
Nu te mira, ba, de ce sunt vulgar
Nu vreau să stau să aștept la altar
Îmi place viața de celibatar
Degeaba susții că nu ești cocalar
Când p***a te ceartă că stai la solar
Ba!.
Am bune și rele, nu stau cu lichele, am rapu’ sub piele, stați după perdele
Pupați din podele, știi mintea și mic-u’, sunt armele mele, nu-mi zi „băiețele!”
Ești plin de zăbele, bătrân cu bretele, o dai pe rețele, te uiți la cățele
Te speli cu șervețele, nu dai bucăți, dai bucățele!.
Plămân antrenat
Pentru cântat, fumat și mișcat din pat
Umblu pe stradă încruntat, îngâmfat
Să știi că nu-mi place să fiu deranjat
Sunt respectat, răsfățat, retardat
Blestemat, de ce să mă mir?
Primesc tot ce-am dat
Nu stau atârnat, decât în hamac
La mine-n conac
Da’ după ce-l faaac!.
[Ref. Exile]
Eu cu ai mei facem una, după facem alta
Mă doare fix în p***a d-ăștia ce doar stau degeaba
O ard exact așa cum sunt, despre ce vorbim?
Parcă aveam un G rezervă, oare pe unde o fi?
Sensul versurilor
Piesa exprimă o atitudine arogantă și nonconformistă față de convențiile sociale. Artistul se laudă cu succesul său, sfidând pe cei care îl invidiază și trăind după propriile reguli.