Pantofiorii mei iubiți
Toată ziua au fost goniți.
Pe toloacă, spre izvor
Până când s-au ros ușor.
Deci acuma sunt scârbit
Căci deja i-am învechit.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a uzurii inevitabile, folosind pantofii ca metaforă pentru amintirile și experiențele copilăriei. Vorbitorul exprimă un sentiment de nostalgie și regret față de pierderea inocenței și a vremurilor trecute.