Miller Marcel – Găleata
GăleataZis-a fiul către tată:După ce-a sfărâmat găleata:-Nu mă dojeni pe mine,Ci mă ajută să fac bine,Ca să fiu și eu ca tine,Înțelept cum se cuvine.
Versuri corectate și adnotate
GăleataZis-a fiul către tată:După ce-a sfărâmat găleata:-Nu mă dojeni pe mine,Ci mă ajută să fac bine,Ca să fiu și eu ca tine,Înțelept cum se cuvine.
Pantofiorii mei iubițiToată ziua au fost goniți.Pe toloacă, spre izvorPână când s-au ros ușor.Deci acuma sunt scârbitCăci deja i-am învechit.
Vine searaVine seara și-mi e dorDe pătuțul plin de-amor,Ce m-așteaptă pe picioareCa ostașul la hotare.
Opriti, vă rog, dorința ce naște numai urăȘi stăruința aspră ce nu mai are sens,Și toată fudulia ce-o declarați prin sumăÎn ochii plini de lacrimi, de cei ce v-au ales. Opriti, vă rog, plăcerea, de a vorbi în noaptePrin felul cum veți fi, cinstiți și buni eroiÎmprăștiind prin țară, simbolurile voastreTot promițând să fiți ceva … Citește mai mult
Două pruneDouă prune coapte bineDe pe ram, priveau la mine.Ce să-ți spun ca să mă crezi!?Le-am mâncat, căci n-au fost verzi!
Sub paza LuniiPrin glasul strunei,Eu mai încerc și-acum ceva ca să-ți mai cânt.Ție, iubire,Sau fericire,Din amintirea anilor ce astăzi nu mai sunt.Tu, tinerețe,Dulce tristețe,Erai cu mine însuți ca îngerul meu sfânt.De-aceasta-n fineEu țin la tine,Pân’ se va șterge urma mea de pe Pământ.Nu plângeți, stele,Prin sclipiri grele.E doar o reamintire de anii care nu-s.Lăsați să … Citește mai mult
ÎntrebareaPe coteț la bunicuțaSe urcase pisicuța.După ea sări motanulDar cam tremura golanul.Iar cocoșul vrând să zicăLuați seama că-mi e frică,A cântat așa de tareDe s-au dat ei o întrebare!-Unde-ar fi mai bine oare!?Jos la strachina cu lapteOri sub soarele sălbatic,Ce-și alintă a lui jaratic!
O VARĂEu aș vrea să plec la școală,Însă nu-mi ajunge-o vară.Deci mai frecventez ceva,Chiar la grădinița mea!
Când fața-mi este plânsă de ploaia ce-a măruntă,Iar nourii pe cer ca fumul des se-ncruntă,Când păsările case-i stau amorțit ascunse,Înseamnă că e toamnă și este trist la munte.Când frunza-i ostenită și palidă la față,Începe să dezbrace ea ramura vigoasă.Când negura se pune covor peste câmpie,Înseamnă că e toamnă și este trist prin vie.Când drumul cel … Citește mai mult