Miller Marcel – Opriti, Vă Rog…

Opriti, vă rog, dorința ce naște numai urăȘi stăruința aspră ce nu mai are sens,Și toată fudulia ce-o declarați prin sumăÎn ochii plini de lacrimi, de cei ce v-au ales. Opriti, vă rog, plăcerea, de a vorbi în noaptePrin felul cum veți fi, cinstiți și buni eroiÎmprăștiind prin țară, simbolurile voastreTot promițând să fiți ceva … Citește mai mult

Miller Marcel – Sub Gândul Lunii

Sub paza LuniiPrin glasul strunei,Eu mai încerc și-acum ceva ca să-ți mai cânt.Ție, iubire,Sau fericire,Din amintirea anilor ce astăzi nu mai sunt.Tu, tinerețe,Dulce tristețe,Erai cu mine însuți ca îngerul meu sfânt.De-aceasta-n fineEu țin la tine,Pân’ se va șterge urma mea de pe Pământ.Nu plângeți, stele,Prin sclipiri grele.E doar o reamintire de anii care nu-s.Lăsați să … Citește mai mult

Miller Marcel – Pisicuța

ÎntrebareaPe coteț la bunicuțaSe urcase pisicuța.După ea sări motanulDar cam tremura golanul.Iar cocoșul vrând să zicăLuați seama că-mi e frică,A cântat așa de tareDe s-au dat ei o întrebare!-Unde-ar fi mai bine oare!?Jos la strachina cu lapteOri sub soarele sălbatic,Ce-și alintă a lui jaratic!

Miller Marcel – Când Fața-mi Este Plânsă

Când fața-mi este plânsă de ploaia ce-a măruntă,Iar nourii pe cer ca fumul des se-ncruntă,Când păsările case-i stau amorțit ascunse,Înseamnă că e toamnă și este trist la munte.Când frunza-i ostenită și palidă la față,Începe să dezbrace ea ramura vigoasă.Când negura se pune covor peste câmpie,Înseamnă că e toamnă și este trist prin vie.Când drumul cel … Citește mai mult