Sunt un musafir în viața mea.
O viață, o lacrimă, un zâmbet, o patimă
Te naști și mori, te lași trăit
Și judeci viața, nefericit.
Sunt un musafir în viața mea
Și nu pot să-i dau ce-mi cere ea
Să iubească, să primească tot ce vrea
Nu poate, că lumea-i rea.
Mai omule, în viața ta
De mic copil ai știut visa
Dar ți s-a luat și ultimul gând
Și ai ajuns ca frunza-n vânt.
Sunt un musafir în viața mea
Și nu pot să-i dau ce-mi cere ea
Să iubească, să primească tot ce vrea
Nu poate, că lumea-i rea.
Mi-s călător cu toți știm
Dar locul nici când nu-l găsim
Hai să iubim, hai să trăim
Hai să învățăm să prețuim
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de a fi un străin în propria viață, incapabil să se bucure de ea sau să găsească un sens. Vorbește despre deziluzie și pierderea speranței, dar și despre dorința de a iubi și de a trăi frumos, în ciuda greutăților.