Mihai Trăistariu – Tată

Strofa 1:
Tăcut, în fața șevaletului stingher,
Cu mâna albă, tremurând ușor,
Tu colorai lumina într-un cer,
Pictând un vis, o rază, un fior.
Mama… te-a iubit ca niciodată,
Ați fost ca două ape-n răsărit,
Iar pentru noi ați fost mereu o poartă
Spre frumusețea lumii ce-ați zidit.

Refren:
Tată, eu mai cânt cu tine,
Tu mă vezi de sus acum,
Ești culoare-n nopți senine,
Ești în suflet, ești în drum.
Mi-ai lăsat un vis ce arde,
M-ai făcut să iubesc cântul,
Tată, tu trăiești prin mine,
Tu ești artă, ești cuvântul.

Strofa 2:
Ne-ai pus în palme tușe de culoare,
Ne-ai învățat cum să cântăm tăceri,
Să-mbrățișăm și cifre și vioare,
Să plângem frumusețea unor seri.

Refren:
Tată, eu mai cânt cu tine,
Tu mă vezi de sus acum,
Ești culoare-n nopți senine,
Ești în suflet, ești în drum.
Mi-ai lăsat un vis ce arde,
M-ai făcut să iubesc cântul,
Tată, tu trăiești prin mine,
Tu ești artă, ești cuvântul.

Bridge:
Dar Dumnezeu, acolo, sus, el știe
Că nu ți-ai risipit al tău destin —
Suntem noi, frații, umbra ta târzie,
Purtându-ți visul mai departe, lin.

Refren:
Tată, noi cântăm cu tine,
Tu ne vezi de sus acum,
Ești culoare-n nopți senine,
Ești în suflet, ești în drum.
Ne-ai lăsat un vis ce arde,
Ne-ai făcut să iubim cerul,
Tată, tu trăiești prin toate,
Tu ești arta, ești MISTERUL.