Ploaia știe să iubească.
Strofa 1:
Când norii-și spun povești în zori,
Și cerul plânge-n dans ușor,
Se naște-un vis printre flori,
Iubirea mea, te-ador, te-ador.
Strofa 2:
Când picuri reci cad lin pe flori,
Șoptind cuvinte ce nu dor,
Întreaga lume e-n culori,
Sub ploaia ce vorbește-n zbor.
Refren:
Ploaia știe să iubească, să aline orice dor,
Când te țin de mână-n lume, lumea e un tainic cor,
Ploaia cântă dragostea și o scrie-n curcubeu,
Ploaia știe să iubească, tu și eu.
Strofa 3:
Sub umbra nopții, doar noi doi,
În dansul stropilor trăim,
Cu fiecare pas în doi,
Ploaia ne-mbracă în sublim.
Strofa 4:
Și chiar de norii fug de vânt,
Iubirea noastră nu apune,
Sub cerul mut rămâne-un cânt,
Iar ploaia face-o plecăciune.
Refren:
Ploaia știe să iubească, să aline orice dor,
Când te țin de mână-n lume, lumea e un tainic cor,
Ploaia cântă dragostea și o scrie-n curcubeu,
Ploaia știe să iubească, tu și eu.
Bridge:
Instrumental.
Refren:
Ploaia știe să iubească, să aline orice dor,
Când te țin de mână-n lume, lumea e un tainic cor,
Ploaia cântă dragostea și o scrie-n curcubeu,
Ploaia știe să iubească, tu și eu.
Sensul versurilor
Piesa celebrează dragostea pură și profundă, comparând-o cu ploaia. Aceasta personifică ploaia ca un element al naturii care aduce alinare, bucurie și care este capabilă să exprime sentimente intense, reflectând legătura dintre doi oameni.