Pașii tăi scuturați pe-un alt drum
Îi mai văd prin zăpezi și acum,
Au rămas chiar de-i simt tot mai grei,
Scânteind prin zăpezi
Pașii tăi.
Ridicați parcă-n lacrămi de lup,
Au rămas prinși în noduri de lut
La răscruci, chiar de-i simt tot mai grei,
Scânteind prin zăpezi
Pașii tăi.
Zorii vin chiar și-n ultima zi,
Ce-o desfid ca și când n-ar mai fi,
Au rămas scânteind ca ș-acum
Pașii tăi,
Deschizând un alt drum.
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri ale unei relații trecute, marcate de pașii persoanei iubite lăsați în urmă. Naratorul rememorează aceste amintiri cu un sentiment de nostalgie și regret, pașii simbolizând o prezență care încă îl bântuie.