Ce lacuri verzi și pâcle ții-ntre gene?
Pe fundul lor coloane frânte-n valuri
Și zei betegi și urme de portaluri
Găsesc, când te privesc, pustii, perene.
În ochii-adânci civilizații moarte
Sunt visurile-adolescenței tale –
Iar eu cutreier prin ruine-agale
Și îți citesc trecutul ca-ntr-o carte.
Păcatu-și are temple printre unde,
Dar nu m-opresc. Alerg acolo unde
Pietrarii meșteri n-au strivit nisipul
Cu marmure păgâne și streine..
Sub salcie, ții minte, -ai stat cu mine..
La umbra ei cobor să-mi caut chipul.
Sensul versurilor
Piesa explorează adâncimea emoțională și amintirile ascunse în ochii unei persoane, comparându-i cu lacuri misterioase. Vorbește despre căutarea trecutului și a identității într-un peisaj interior plin de ruine și nostalgie.