Ascultați-mă surori pe mine, și voi frații mei ce v-ați sfădit
Îi păcat, nu-i drept, nu este bine, să vinzi casa care te-a încălzit.
Casa părintească nu se vinde, nu se vinde tot ce este sfânt
Încă vin copii să o colinde, nu știu că stăpânii nu mai sunt.
Casa părintească nu se vinde, nu se vinde pragul părințesc
Din atâtea lucruri dragi și sfinte, ochii mamei încă ne privesc.
–––––––––––––––––––––––
Bani, ne-ar trebui la fiecare, toți avem copii și vremea-i grea
Însă cum să vinzi fereastra oare, cea la care mama ne aștepta.
O vom da și vor schimba lacăta, și vor pune și ferestre noi
Și trecând pe lângă ea vreodată, va privi ca la străini la noi.
Casa părintească nu se vinde, nu se vinde pragul părințesc
Din atâtea lucruri dragi și sfinte, ochii mamei încă ne privesc.
Vom pleca și noi cândva din viață, și părinții sus ne-or întreba
Ce mai face casa lor cea dragă, cine are grijă azi de ea.
Ce mai face casa lor cea dragă, cine are grijă azi de ea
Sensul versurilor
Piesa subliniază importanța conservării casei părintești, simbol al valorilor familiale și al amintirilor dragi. Refuzul de a vinde casa este un act de respect față de trecut și de părinți.