De-ar fi să spun,
Aprinsă și curată
De-această dragoste de-acum,
Mi-i inima furată.
Te va și dorul mi-l alin
Dar vine despărțirea,
De-atârzi mă zmucește-un chin,
Îmi sângeră inima.
Credeam cândva și așteptam,
Să vină fără nume,
O, fericită mă visam
Iubită, pe această lume.
De-o ființă scumpă mă legam,
Orbită, o viață întreagă,
Să-mi spună cât i-aș fi de dragă,
Să-i spun cât mi-i de drag.
Dar între noi s-a așezat
Pustiu, întinderi goale
Precum oceanul înspăimântat,
Pustiu și plin de jale.
Iubirea noastră o urăsc
Dreptate și putere,
Ca niște valuri ce lovesc
Mânia și durerea.
În zbor, spre visul drag purtat
Viața-mi era plină
De curcubeul înaripat,
Al ploii de lumină.
Când stelele se-aprind de jar
Pe bolta sus, plăpândă
Iubirea-n gând, îmi apare iar,
Solemnă și blândă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei iubiri pierdute și sentimentul de pustiu lăsat în urmă. Naratorul își amintește de fericirea inițială, dar acum se confruntă cu realitatea despărțirii și cu suferința provocată de aceasta.