Ce-i trebuia splendorii tale sfinte,
vins, cu funii lungi să mă mai lege,
cât timp, se înțelege,
la o privire i-am și căzut pradă?
Dureri prea mari, altminte,
ușor fac slaba inimă să cadă.
Dar cine-ar sta să creadă
ca sub privirea ta dumnezeiască
un lemn ars poate să reînzeverzească?
Sensul versurilor
Piesa explorează vulnerabilitatea și captivitatea în fața unei iubiri copleșitoare. Vorbește despre durerea profundă și despre posibilitatea renașterii și a speranței sub influența divină a privirii iubite.