Dragu’ mi-i mie-a hori
Când se iubesc oamenii,
Drag mi-i să trăiesc cu cântul
Ca la omul harnic lucrul.
Eu cânt horea zorilor,
Glia gospodarilor,
Pita coaptă-n casă nouă,
Câmp cu floare plin de rouă.
Drag mi-i satul cu mulți prunci
Horea cu flăcăi prin lunci
Și mi-i drag mie anume
Satul meu cu mândru nume.
De mi-ai da mie oricât
Cântul nu mi-l las nicicând
Că l-am învățat pe rând
Ca să-mi țină de urât.
Orice-n lume de mi-ai da
Eu nu-mi las cântarea mea,
O iau cu mine la drum
Să-mi facă traiul mai bun,
Că mi-i drag ca să horesc
Pe unde sunt și trăiesc.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă bucuria de a trăi, dragostea pentru satul natal și pentru tradițiile românești. Cântărețul își declară atașamentul față de cântec, văzut ca o sursă de alinare și bucurie.