Strofa 1.
Încep să simt oboseala,
Încet îmi pierd din echilibru…
Scârbit de vise trimise la pachet cu timbru…
Nu e loc mai bun când mă simt dezorientat,
Decât sufletul tău curat.
Crede-mă, am căutat… am încercat să scap de amintiri,
Să mă dezleg…
Și când am reușit am realizat
Că n-am unde să merg.
Am să las să treacă anii,
Să te știu din nou acolo.
Sufletul meu a rătăcit prea mult pe drumuri solo.
Am făcut multe greșeli, știu că le voi repeta,
C-au prea multe detalii ca să le pot observa din prima.
Am blocat în cap imagini…
Cineva să le șteargă!
Am în pieptul meu privirea ta sinceră, dar toată…
Aș vrea să dau timpu-napoi să pot să șterg orice pată,
Să te mai văd cum dormi cu tricoul meu măcar o dată.
Am ochii roșii… mă pregătesc să-i închid,
Angajat în lupte în care
Singur n-am cum să înving.
Refren.
Nu e loc mai bun decât sufletul tău,
Mă liniștești când dorul-i greu.
Mă hrănesc cu tine…
Nu e loc mai bun decât sufletul tău,
Mă liniștești când dorul-i greu.
Mă hrănesc cu tine…
Strofa 2.
Ai plecat de atâtea ori trântind ușa plângând,
Și te-ai întors de fiecare dată a doua zi râzând.
Dar am știut mereu că va veni și ziua când
O să rămân cu ochiul pe vizor singur așteptând.
În gândul meu mereu te port ca pe un lucru sfânt,
Aș vrea să știu că-ți amintești și tu de noi din când în când.
Timpul vindecă răni, dar ucide speranțe.
Nu pot să mă feresc de amintiri exact ca de gloanțe.
zâmbetele de decor, venele pline de alcool,
Cam așa arată un om gol în interior.
Și vorbeai singură ore în șir, eu te aprobam,
Dadeam din cap că te-nțeleg,
Când de fapt nici nu te ascultam.
Te mai văd doar în pozele vechi,
Sunt absent din viața ta,
Că n-ai găsit în mine sprijin suficient,
Nu suportai să vezi că beau…
Mi-ai zis mereu că-s de c***t…
Îmi pare rău c-am scris și versul ăsta…
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și regretul față de o relație pierdută. Naratorul recunoaște greșelile făcute și dependența de sufletul persoanei iubite, simțindu-se gol și pierdut în absența ei.