Spărgătoru’ de cranii ca un neambertal palid,
Omu’ peșterii e calic, ca un cadilac antic,
Aprig aplic flegme la plic, degeaba mă urăști sunt galactic,
Sarcasm baltic de adâncime, la fundu’ mării 4 crime, reține cine-i cu tine la greu nu la bine,
Spărgătoru’ de cranii ca un neambertal palid,
Omu’ peșterii e calic, ca un cadilac antic,
Aprig aplic flegme la plic, degeaba mă urăști sunt galactic,
Galaxia omega în nava theta ca un mega titan, hatere ești un țăran,
Te cunosc nu mă susții sugi pula în mertan, te-ai vândut în pungi la gram,
O arzi aiurea la 4 ace și papion, fraiere, pentru mine ești un bufon,
Nu-ți mai da aiere că-ți pun ecuson, inscripționat cel mai prost om,
Fii mândru că te-am pomenit, la pomană să fii omenit, vorbim ca alt om imit
ca maimuțele de stradă să rămâi uimit, ritm cardiac accelerat subit,
Nu sughiț tâmpenii, nu fur din penny, ca nas cioplit de pe Mandache,
Nu ești Matache măcelaru’, ai dume mai fumate ca freza lui Fărâmiță Lambru,
Spărgătoru’ de cranii ca un neambertal palid,
Omu’ peșterii e calic, ca un cadilac antic,
Aprig aplic flegme la plic, degeaba mă urăști sunt galactic,
Sarcasm baltic de adâncime, la fundu’ mării 4 crime, reține cine-i cu tine la greu nu la bine,
Spărgătoru’ de cranii ca un neambertal palid,
Omu’ peșterii e calic, ca un cadilac antic,
Aprig aplic flegme la plic, degeaba mă urăști sunt galactic,
Dar cobor și pe pământ, ce sunt defapt nu-i clar,
Apar ca un neambertal în cub de gheață și dispar dubios prin ceață,
Agăță firul de ață, ca o scară de păianjen să ajungi la cer,
Trebuie să treci prin măcel și ger, ca un inginer de fel înger
și diger tot ce-mi trece prin cap, am picat în capcană man, nu mai pot să scap,
Spărgătoru’ de cranii ca un neambertal palid,
Omu’ peșterii e calic, ca un cadilac antic,
Aprig aplic flegme la plic, degeaba mă urăști sunt galactic,
Sarcasm baltic de adâncime, la fundu’ mării 4 crime, reține cine-i cu tine la greu nu la bine,
Spărgătoru’ de cranii ca un neambertal palid,
Omu’ peșterii e calic, ca un cadilac antic,
Aprig aplic flegme la plic, degeaba mă urăști sunt galactic
Sensul versurilor
Piesa este o declarație de superioritate și o critică vehementă a celor considerați inferiori sau ipocriți. Artistul se autoproclamă un spărgător de cranii, un personaj puternic și galactic, disprețuind pe cei care nu îl susțin sau care s-au vândut.