Mecena – Poate

Ce s-alegi?
Între-atâtea reci… niciuna caldă.
Nici n-ai cu cine să te-ntreci, pe cine să-i minți.
Se mint că-s sfinți.
Am o viață-n față pe care o voi călca în picioare.
Nu-s antisocial, numai că dacă voi fi sub al lor bust,
Realizez că de sub pământ nu pot vedea soare.
Soarta mi-a arătat cu zgârcenie bucuria,
Zgârcit voi fi și eu când va fi să fac (?) cu moartea,
Căci am un suflet murdar cu nămol,
Care la fiecare pol joacă alt rol.
Sfârșitul luminii și începutul haosului pur,
Sistemul e o graniță între posibil și ce-s obligat să îndur.
Poate e-ntuneric, poate e lumină,
Cel de sus a vrut așa, nimeni nu e de vină.
Poate e lumină, poate e-ntuneric,
Poate că sunt slab, dar simt că sunt puternic…
În interior duci un război, tu și sufletul,
Nu poți să oprești urletul care-ți maschează zâmbetul.
Dar ai șanse minime că te susțin tovarăși falși,
În plasa decepției știi sigur că ai să decazi,
Ca un soldat ce răzbate din prima linie,
Frica elementului ce spiritul îți chinuie.
Nimeni nu-i ceea ce vezi ilustrat în aparență,
Conduși parcă de-o gândire într-o stare de latență.
Mulți te critică fără gram de știință pură,
Nu fii plin de ură, alții tac închiși, îndură,
Că există vicii fatale care pot să te doboare,
Lăsându-ți familia-n lacrimi, oare asta te doare?
Cu lanțul de gât încerci să-ți exprimi durerea,
Că n-ai bani, că ești sărac, că vrei să simți averea.
Și înclini astfel spre crime, crezând că o să fie bine,
Ești captiv în propriul sine care-l lași să te domine.
Sunt mulți ca tine, nu ești singur când treci prin asta,
Unicul moment ferice când se va termina viața,
Doar atunci o să trăiești liniștit ca-n paradis,
Revino la realitate, acela e doar un vis.
Poate e-ntuneric, poate e lumină,
Cel de sus a vrut așa, nimeni nu e de vină.
Poate e lumină, poate e-ntuneric,
Poate că sunt slab, dar simt că sunt puternic…
Am focul care mă va duce la lumină,
O sticlă și ceva în piept, totul se termină.
O femeie la a treia vârstă care mă face să trăiesc,
Sper să nu-i greșesc pentru că-i singura ce o iubesc.
Niște frați aproape la bine și la greu,
Un sfat, un telefon, asta o să conteze mereu.
Astea sunt lucrurile pozitive ca să spun,
Avem trei stiluri diferite, dar avem același drum.
Am jarul care încet-încet se stinge,
Am prea multe tarfe care-mi spun: privește, nu atinge.
Cu-atâtea concepții proaste ce mă bagă-n beznă,
Și problemele la care mă gândesc când pun capul pe pernă…
Am dimineți întunecate, chiar dacă nu plouă,
Și știrile de la ora 5 care nu vă plac nici vouă.
Sunt prea multe lucruri ce mă bagă-n ceață,
Ăsta-i întunericul meu, nu-i o altă viață.
Poate e-ntuneric, poate e lumină,
Cel de sus a vrut așa, nimeni nu e de vină.
Poate e lumină, poate e-ntuneric,
Poate că sunt slab, dar simt că sunt puternic.