Ce-a fost frumos
Pe noi doi ne-a abandonat
Am fost eu, ai fost tu
De vină n-a mai contat
Nu are rost
Vorbele de mult s-au șters
Nici tu, dar nici eu
Mai departe nu am mers
E greu să iubești și să nu fii iubit
Să arunci în trecut tot ce ai simțit
Te așteaptă un viitor
Tu stai în dormitor
Plângi stingheră
Într-un colț de mult uitat
Lacrimi moarte pe obrazul spulberat
Mă uit în ochii tăi, prevăd prea multe ploi
Ce-a fost frumos
Pe noi doi ne-a abandonat
Am fost eu, ai fost tu
De vină n-a mai contat
Nu are rost
Vorbele de mult s-au șters
Nici tu, dar nici eu
Mai departe nu am mers
Pierdută umbli pe un drum al nimănui
Câte vorbe goale ai mai putea să spui
Cum poți să mai trăiești
Cum poți să mai iubești
Prin tine văd infernul amintirii vii
Privești afară, e din nou o altă zi
Doamne, cât regret
Prefer să mor încet
Ce-a fost frumos
Pe noi doi ne-a abandonat
Am fost eu, ai fost tu
De vină n-a mai contat
Nu are rost
Vorbele de mult s-au șters
Nici tu, dar nici eu
Mai departe nu am mers
Și-n ceea ce te privește
Când visez că te privesc
Parcurg stări, imaginându-mi că trăiesc
O poveste bună sau rea, urlu și tac
Nu vreau să mai fac ce-am făcut, dar fac
Între dezamăgire și speranță
azi mă zbat, ca mâine să aud du-te la dracu
un urlet disperat
Sigur, tot ce-a rămas e amintirea
Te văd încă în ceață
Asta-mi e pieirea
Și mă îndrept spre ea
În loc să mă opresc
La fiecare pas, văd cum încet, încet orbesc
Pășesc nesigur dacă-i drumul drept
Mă mint… aha… spunând că întotdeauna
Am fost cel înțelept
O rugăminte pentru al meu suflet
Strâng din dinți și-o spun cu cel mai frumos zâmbet
Nu uita și adu-ți aminte
Când în telefonul blestemat ți-am zis ultimele cuvinte
Ultimele cuvinte…
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și durerea unei despărțiri. Naratorul rememorează momentele frumoase pierdute și se confruntă cu amintiri dureroase, oscilând între speranță și disperare.