În inima mea e un loc, iubire,
căld și senzual, la fel ca marea și soarele.
Stau și aștept
să vii să ți-l arăt.
În camera mea,
când tu nu ești,
timpul trece greu și eu
trebuie să lupt cu adversitățile
ca să supraviețuiesc.
Refren:
Spune-mi ce am făcut rău
pentru ca să merit disprețul tău, iubire.
Atâta singurătate
m-a adus pe marginea acestei profunde prăpastii.
Vreau să mor
fără tine,
iubire.
Totul e dezastru,
mă simt atât de pustiu.
Viața nu e viață,
nimic nu e la fel
fără tine.
Să ies pe stradă nu are rost,
sunt atâtea amintiri care provoacă
iubire amarnică inimii mele.
Amintiri care provoacă iubire amarnică inimii mele.
În inima mea păstrez încă
poezia aceea pe care mi-ai dat-o tu,
prima ta dată,
acea timiditate
în timp ce te iubeam eu.
Refren:
Sunt atâtea amintiri care provoacă
iubire amarnică inimii mele.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și singurătatea resimțite în urma unei iubiri pierdute. Naratorul se simte pustiu și dezorientat, incapabil să găsească bucurie în viață fără persoana iubită, fiind bântuit de amintiri.