Pe o mare, plagiat, m-am înecat în valuri,
În ochii tăi m-am rătăcit, aprinși la fel ca două faruri.
Mi-ai furat din vise, acum îngeri plâng,
Am vrut să fiu la locul meu, dar m-am lăsat purtat de vânt.
Inima-mi dictează să scriu rime despre tine,
M-ai înțepat cu-n zâmbet dulce, ca și acul de albine.
Lasă-mă să mai trăiesc, lasă-mă să mai fiu viu,
Atâta timp cât ești aici, nu am sufletul pustiu.
Doamne, dacă-i cazul, ia-mi din zile și dă-le ei,
Atâta timp cât știu că totul e bine și că e OK.
Rupemi din aripi și trimite-mi un înger păzitor,
Pune-mi și coarne, fă-mă demon, dar scapă-mă de dor.
Mai lasă-mă să visez atunci când pleoapele se-nchid,
Vindecă-mi toate rănile, acolo unde-am fost lovit.
Și iartă-mă că am făcut din nou necaz,
O parte din rai, ce varsă neîncetat lacrimi pe obraz.
Refren:
Noi doi suntem aproape și-avem suflete vecine,
Să fii în rai și eu în iad, nu m-aș despărți de tine.
Pe o paletă de culori, îmbrăcat în alb și negru,
Tu-mi oferi culoare, doar tu poți să-mi dai accentul.
M-ai iertat de atâtea ori, încă mă strâng spini în spate,
Tu îmi oferi posibilitate de a trece peste toate.
Ți-am jurat, am să mă schimb, din viață am să rup segmente,
Tu și prietenii mei, două puncte congruente.
Ca o stea ce strălucește, ți-aș da apa și pământul,
Ți-aș da soarele și luna, ți-aș da căldura și vântul.
Doar să fiu lângă tine, încă o clipă să zâmbesc,
Să nu uit că sunt aici, și că trebuie să trăiesc.
Ridic-ă mă la cer, nu-mi târâi aripile în noroi,
Fă-mă să scap de acest război, să fim liberi amândoi.
Multe amintiri în doi, te rog să nu tai acest fir,
Și-ntr-un final mai lasă-mă să-ți dăruiesc un trandafir.
Refren:
Sensul versurilor
Piesa exprimă o iubire profundă și sacrificiul pe care naratorul este dispus să îl facă pentru persoana iubită. El își dorește să fie alături de ea, chiar și cu prețul propriei suferințe, și îi oferă totul, simbolizat prin trandafirul final.