Coborât din cer ca un înger
Păcat că sunt un model total greșit
Pentru faimă aș fi dat și din sânge
Și uite-am acum producând beat după beat
Prin sute de cuvinte, am lăsat adevăruri
Adevărul se simte, dar puțini îl cunosc la suprafață
Lumea nu-i de gheață, suntem noi ce dăm un echilibru
Și când cineva vorbește de pace ni se distruge tripul
Atent ancorat la ceea ce m-a înconjurat
Gândesc limpede și uite că sunt încă redpillat
Dar cei ca tine cred convențional în tot ce i se învață
Și când dau cu capu’ de pereți, kho, se iau de viață
Poezia nu va muri până când nu vor mai fi
Visători, atâta timp cât vor fi și scriitori
Divinități pe orice trotuar
Sunt profetu’ care exprimă realitatea
Jucând viața pe zar
Nu încerca să crezi că mult efort îți asigură
Noroc în viață, nu te aduce la succes
Bunătatea nu va produce niciun efect, învață
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra realității dure a vieții, a eforturilor depuse pentru succes și a importanței adevărului și a artei. Vorbește despre deziluzia față de convenții și despre puterea poeziei de a exprima realitatea.