Coșmar dacă era să fii,
Nu mai stăteam nopțile treaz,
Să-mi moară mintea de necaz.
Nu-i nici un cal așa de breaz
Cât te doresc, măcar de-ai ști.
Ascunsă clipelor pustii
Și mintea mea făcută terci,
Chiar toate nopțile sunt reci,
Am motivație pe veci
Să-mi placă ochii tăi zglobii.
Măcar în vise să mai vii,
Să nu mai număr stelele,
Că-mi amărăște zilele
Și îmi lungește nopțile
Gândindu-mă doar la prostii.
Efect devastator obții
Când îmi zâmbești amețitor
Și ochii-n cap atunci mă dor
Calcă-mă iute pe picior
Și de o mână să mă ții.
Lipește-mă măcar o zi
De trupul tău, să pot uita
De nopțile din viața mea
Oricâte stele aș număra
Doar steaua ta m-ar adormi.
Iar dacă mâine aș muri
Măcar o floare să-mi aduci
Și ale tale buze dulci
Să mă sărute făr’ să plângi
Și-n fața morții aș zâmbi.
Acuma știi ce mi-aș dori
În jurul tău să tot dansez
De fericire să visez
Că tu mă vrei sau delirez
Cât te doresc măcar de-ai ști.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința profundă și neîmpărtășită a naratorului față de persoana iubită. El își imaginează momente de apropiere și chiar moartea, dorind ca iubirea lui să fie măcar recunoscută.